O pompă de căldură pentru piscină de tip aer-apă preia energie termică din aerul exterior şi o transferă către apa piscinei. Atunci când temperatura aerului scade, condiţiile în care funcţionează pompa se modifică, iar capacitatea termică şi eficienţa pot fi diferite faţă de valorile obţinute la temperaturi exterioare mai ridicate.
Acest lucru nu înseamnă că există o temperatură universală sub care toate pompele pentru piscină devin ineficiente. Fiecare model are propriul domeniu de funcţionare şi propriile caracteristici de performanţă.
Pentru utilizarea în climat rece nu este suficient să verifici temperatura minimă la care pompa poate funcţiona. Trebuie să verifici ce capacitate termică poate furniza efectiv în condiţiile în care vrei să încălzeşti piscina.
Pompa de căldură utilizează un circuit frigorific pentru a transfera energie din aerul exterior către apa piscinei. Temperatura sursei de căldură influenţează condiţiile de funcţionare ale acestui circuit.
Pe măsură ce temperatura aerului exterior scade, performanţa pompei se poate modifica. Capacitatea termică disponibilă şi consumul electric trebuie analizate pentru modelul concret şi pentru condiţiile în care producătorul declară aceste valori.
De aceea, o valoare de putere termică înscrisă în denumirea sau prezentarea comercială a unei pompe nu trebuie interpretată ca o putere disponibilă constant în orice condiţii exterioare.
Performanţa nu depinde numai de temperatura aerului. Contează şi temperatura apei pe care pompa trebuie să o încălzească sau să o menţină.
O pompă poate avea performanţe diferite la aceeaşi temperatură exterioară dacă temperatura apei cerută este diferită.
Din acest motiv, atunci când compari două pompe de căldură pentru piscină, valorile de capacitate şi COP trebuie comparate numai dacă sunt declarate în condiţii comparabile de temperatură a aerului şi a apei.
O valoare de COP prezentată fără condiţiile în care a fost determinată oferă informaţii insuficiente pentru evaluarea comportamentului pompei în sezonul rece.
COP exprimă raportul dintre energia termică furnizată şi energia electrică utilizată de pompă în condiţiile pentru care este determinată valoarea respectivă.
Un COP declarat într-un anumit punct de funcţionare nu trebuie interpretat ca o valoare constantă pentru întregul sezon.
Temperatura aerului, temperatura apei, regimul compresorului şi alte condiţii de funcţionare pot influenţa performanţa reală.
De aceea, nu este corect să presupunem că toate pompele pentru piscină au un anumit COP pe vreme caldă şi un alt COP fix atunci când temperatura scade.
Nu. Temperatura minimă de funcţionare şi capacitatea termică disponibilă sunt două informaţii diferite.
Dacă producătorul declară că o pompă poate funcţiona până la o anumită temperatură exterioară, această informaţie indică o limită de operare conform condiţiilor specificate pentru produs. Nu demonstrează că pompa poate menţine orice piscină la orice temperatură dorită în acel punct.
De exemplu, o pompă poate continua să funcţioneze la o temperatură exterioară scăzută, dar capacitatea termică disponibilă poate fi mai mică decât necesarul piscinei în acel moment.
„Poate funcţiona” nu înseamnă automat „poate menţine temperatura dorită a piscinei”.
Pentru menţinerea temperaturii apei trebuie să existe un echilibru între energia termică furnizată de pompă şi pierderile termice ale piscinei.
Dacă piscina pierde căldură mai repede decât o poate furniza pompa în condiţiile respective, temperatura apei va începe să scadă chiar dacă echipamentul continuă să funcţioneze.
Acesta este unul dintre motivele pentru care simpla temperatură minimă de operare nu este suficientă pentru alegerea unei pompe destinate unui climat rece.
Trebuie comparate două elemente:
Dacă primul nu poate acoperi al doilea, pompa nu va putea menţine temperatura ţintă doar pentru că se află încă în domeniul declarat de funcţionare.
O piscină pierde căldură prin mai multe mecanisme, iar importanţa fiecăruia depinde de condiţiile reale de utilizare.
Pot fi relevante:
Evaporarea poate reprezenta o componentă importantă a pierderilor unei piscine, motiv pentru care acoperirea suprafeţei apei poate avea un rol major în reducerea necesarului de încălzire.
Efectul exact al unei acoperiri nu trebuie însă exprimat printr-un procent universal. Depinde de tipul piscinei, condiţiile meteorologice, tipul acoperirii şi modul de utilizare.
În timpul funcţionării, schimbătorul exterior al pompei poate ajunge la o temperatură care favorizează condensarea umidităţii din aer pe suprafaţa sa.
În anumite condiţii de temperatură şi umiditate, această apă poate îngheţa, iar pe schimbător se poate forma brumă sau gheaţă.
Depunerile de gheaţă pot împiedica circulaţia corespunzătoare a aerului şi pot afecta transferul termic. Din acest motiv, pompele proiectate pentru funcţionarea în astfel de condiţii pot utiliza strategii de degivrare.
Degivrarea este procesul prin care pompa îndepărtează gheaţa formată pe schimbătorul exterior, conform strategiei de control prevăzute de producător.
În timpul unei secvenţe de degivrare, funcţionarea sistemului se modifică temporar. În consecinţă, energia disponibilă pentru încălzirea piscinei în acea perioadă poate fi afectată.
Frecvenţa şi durata degivrării nu sunt universale. Ele depind de model, temperatură, umiditate şi strategia de control a echipamentului.
De aceea, pentru o pompă destinată utilizării la temperaturi exterioare scăzute trebuie analizată documentaţia specifică privind funcţionarea şi degivrarea, nu doar existenţa menţiunii „defrost”.
Nu este corect să alegi o pompă pentru climat rece exclusiv după tipul agentului frigorific.
Agentul frigorific reprezintă doar unul dintre elementele sistemului. Performanţa echipamentului depinde de proiectarea întregului circuit frigorific, compresor, schimbătoare, control, ventilator şi condiţiile pentru care a fost proiectată pompa.
Două pompe care utilizează acelaşi agent frigorific pot avea performanţe diferite la aceeaşi temperatură exterioară.
Pentru comparaţie sunt mai utile datele de performanţă ale modelelor concrete în condiţii echivalente.
În loc să cauţi doar valoarea „temperatură minimă de funcţionare”, verifică documentaţia tehnică pentru:
Pentru climat rece, una dintre cele mai importante întrebări adresate înainte de cumpărare este: ce capacitate termică poate furniza această pompă la temperatura aerului la care vreau să folosesc piscina şi la temperatura apei pe care vreau să o menţin?
Limita practică nu este definită doar de temperatura la care echipamentul se opreşte.
O limită importantă apare atunci când capacitatea termică disponibilă în condiţiile respective nu mai poate acoperi pierderile piscinei la temperatura dorită.
De aceea, două piscine echipate cu acelaşi model de pompă se pot comporta diferit. Suprafaţa apei, temperatura ţintă, expunerea la vânt, acoperirea, condiţiile meteorologice şi caracteristicile bazinului influenţează necesarul termic.
În climat rece, pompa trebuie evaluată împreună cu piscina şi condiţiile de utilizare, nu separat de acestea.
În partea a doua analizăm cum se dimensionează pompa pentru utilizarea în climat rece, ce rol au necesarul termic, suprafaţa şi volumul piscinei, temperatura dorită, vântul şi acoperirea şi de ce nu este corect să alegi automat o pompă mai mare doar pentru a crea o „rezervă de putere”.
Dimensionarea unei pompe de căldură pentru piscină nu trebuie făcută doar după volumul bazinului şi nici prin alegerea automată a unei puteri mai mari „pentru siguranţă”.
În climat rece, criteriul esenţial este dacă pompa poate furniza suficientă energie termică pentru a acoperi pierderile piscinei în condiţiile în care vrei efectiv să o utilizezi.
Dimensionarea corectă compară necesarul termic al piscinei cu capacitatea termică disponibilă a pompei la temperatura aerului şi a apei relevante pentru utilizarea reală.
Volumul de apă este important, în special atunci când vrei să estimezi energia necesară pentru ridicarea temperaturii apei de la o valoare iniţială la temperatura dorită.
Totuşi, volumul nu descrie singur energia necesară pentru menţinerea temperaturii.
Două piscine cu acelaşi volum pot avea pierderi termice diferite dacă au suprafeţe ale apei diferite, sunt expuse diferit la vânt, folosesc sau nu o acoperire ori funcţionează la temperaturi diferite.
De aceea, regula „un anumit volum de piscină necesită automat o pompă de X kW” este insuficientă pentru o dimensionare corectă.
Suprafaţa liberă a apei este importantă deoarece prin aceasta au loc schimburi termice cu mediul şi evaporarea.
O piscină cu o suprafaţă mare a apei poate avea un comportament termic diferit faţă de una cu acelaşi volum, dar mai compactă.
În climat rece, acest aspect devine cu atât mai relevant deoarece diferenţa dintre temperatura apei şi condiţiile exterioare poate fi importantă.
Din acest motiv, pentru menţinerea temperaturii trebuie analizate atât volumul, cât şi suprafaţa bazinului şi condiţiile în care acesta este exploatat.
Temperatura ţintă influenţează necesarul de încălzire. Menţinerea unei temperaturi mai ridicate a apei poate conduce la pierderi termice mai mari atunci când mediul exterior este rece.
Nu există însă o temperatură universală care trebuie aleasă pentru utilizarea piscinei în sezonul rece.
Temperatura dorită trebuie stabilită în funcţie de modul de utilizare, iar pompa trebuie dimensionată pentru condiţiile respective.
Dacă proprietarul acceptă o temperatură mai redusă a apei, necesarul termic se poate modifica favorabil. Aceasta este însă o decizie de utilizare, nu o regulă conform căreia temperatura trebuie redusă obligatoriu cu un anumit număr de grade.
Expunerea piscinei la vânt poate influenţa schimburile de căldură şi evaporarea de la suprafaţa apei.
O piscină amplasată într-o zonă expusă poate avea un necesar termic diferit de o piscină similară amplasată într-o zonă mai protejată.
De aceea, dimensionarea exclusiv după volum ignoră una dintre variabilele importante ale utilizării în exterior.
Condiţiile locale trebuie analizate împreună cu temperatura aerului, temperatura apei, suprafaţa bazinului şi modul în care piscina este acoperită.
Acoperirea poate reduce schimburile de căldură de la suprafaţa apei şi, în special, pierderile asociate evaporării atunci când piscina nu este utilizată.
Într-un proiect destinat extinderii sezonului, acoperirea trebuie analizată împreună cu sursa de încălzire, nu doar ca un accesoriu separat.
O piscină descoperită şi una acoperită pot avea necesare termice diferite chiar dacă volumul apei şi temperatura dorită sunt identice.
Nu există însă un procent universal cu care orice acoperire reduce pierderile. Rezultatul depinde de tipul acoperirii, condiţiile meteorologice şi timpul în care aceasta este utilizată.
Înainte de alegerea modelului trebuie definit obiectivul sistemului.
Este o diferenţă importantă între o pompă utilizată doar pentru prelungirea sezonului în perioadele moderate şi una de la care se aşteaptă menţinerea temperaturii piscinei în condiţii exterioare mult mai reci.
Pentru dimensionare trebuie stabilite cel puţin:
Abia după definirea acestor condiţii poate fi evaluată puterea termică necesară.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Puterea termică prezentată pentru o pompă este asociată unor condiţii de testare sau funcţionare. Dacă temperatura aerului şi temperatura apei se modifică, capacitatea disponibilă poate fi diferită.
Din acest motiv, o pompă prezentată comercial printr-o anumită valoare în kW trebuie analizată în documentaţia tehnică pentru a vedea în ce condiţii este obţinută acea valoare.
Pentru climat rece sunt deosebit de utile tabelele sau curbele care arată capacitatea termică la diferite temperaturi ale aerului şi apei.
O rezervă procentuală sau o treaptă de putere mai mare nu trebuie aplicată automat.
Dacă necesarul termic a fost calculat într-un anumit punct de proiectare, trebuie verificat ce capacitate furnizează modelul analizat exact în condiţii comparabile.
De exemplu, nu este suficient să compari un necesar calculat în condiţii reci cu puterea comercială a unei pompe declarată în condiţii exterioare mai favorabile.
În acest caz, cele două valori nu descriu acelaşi punct de funcţionare.
Nu trebuie să alegi pur şi simplu „următoarea pompă mai mare”, ci pompa care poate acoperi necesarul în condiţiile pentru care proiectezi sistemul.
Nu. O pompă cu o capacitate nominală mai mare nu devine automat mai economică pentru că ar funcţiona „mai relaxat”.
Consumul şi performanţa depind de condiţiile de funcţionare, caracteristicile echipamentului, strategia de control şi sarcina termică.
În acelaşi timp, nici alegerea unei pompe foarte apropiate de o singură valoare nominală nu este suficientă dacă nu este verificată capacitatea acesteia în condiţiile reci pentru care va fi utilizată.
Scopul dimensionării este potrivirea echipamentului cu sarcina reală, nu alegerea celui mai mare model disponibil.
O pompă de căldură cu inverter poate modifica funcţionarea compresorului într-un anumit domeniu pentru a adapta capacitatea furnizată la sarcina termică.
Acest lucru poate fi util deoarece necesarul piscinei nu rămâne constant. Temperatura aerului, vântul, utilizarea acoperirii şi alte condiţii se schimbă pe parcursul zilei şi al sezonului.
Modularea poate permite echipamentului să răspundă acestor variaţii fără să funcţioneze permanent în acelaşi regim.
Totuşi, termenul „inverter” nu garantează singur performanţe bune la temperaturi scăzute.
O pompă inverter care nu mai are suficientă capacitate termică în condiţiile analizate nu poate compensa prin modulare un deficit de putere.
Nu compara doar puterea maximă şi nu presupune că modelul cu valoarea cea mai mare este automat alegerea potrivită.
Compară, în condiţii echivalente:
Valorile comerciale devin relevante numai atunci când sunt raportate la aceleaşi condiţii de funcţionare.
Dimensionarea depinde şi de obiectivul de încălzire.
Există o diferenţă între energia necesară pentru a ridica temperatura unui volum mare de apă şi puterea necesară ulterior pentru a compensa pierderile şi a menţine temperatura.
Dacă vrei ca piscina să ajungă de la temperatura iniţială la temperatura dorită într-un interval scurt, puterea necesară pentru etapa de încălzire poate deveni un criteriu important.
Dacă sistemul este utilizat în principal pentru menţinerea temperaturii, analiza trebuie să acorde o atenţie deosebită pierderilor termice în condiţiile reale de exploatare.
Nu există un timp universal în care orice piscină trebuie încălzită.
Metoda corectă este compararea necesarului termic estimat al piscinei cu capacitatea termică disponibilă a pompei în condiţiile exterioare analizate.
Dacă pompa poate funcţiona la temperatura respectivă, dar capacitatea sa este mai mică decât pierderile piscinei, temperatura apei nu va putea fi menţinută la valoarea dorită numai cu acea sursă.
Dacă documentaţia producătorului nu oferă suficiente date pentru temperaturile la care intenţionezi să foloseşti piscina, simpla valoare a puterii nominale nu poate confirma dimensionarea.
Ordinea logică este următoarea:
Pentru o piscină utilizată în climat rece, întrebarea nu este „câţi kW are pompa?”, ci „câţi kW termici poate furniza pompa atunci când afară sunt condiţiile pentru care vreau să folosesc piscina?”.
În partea a treia analizăm cum poţi reduce sarcina asupra pompei şi extinde sezonul de utilizare: rolul acoperirii, programarea funcţionării, sursele complementare de căldură, degivrarea şi condensul, precum şi criteriile pe care trebuie să le verifici în fişa tehnică înainte de cumpărare.
În climat rece, performanţa sistemului nu depinde numai de alegerea unei pompe de căldură mai puternice. La fel de important este să reduci pierderile termice ale piscinei şi să exploatezi echipamentul în condiţii cât mai favorabile.
Acoperirea piscinei, temperatura ţintă, programarea funcţionării, amplasarea pompei şi eventualele surse complementare de căldură pot modifica semnificativ sarcina pe care trebuie să o acopere pompa.
Înainte să măreşti capacitatea sursei de încălzire, merită analizat câtă energie pierde piscina şi prin ce mecanisme poate fi redus acest necesar.
Suprafaţa liberă a apei reprezintă una dintre zonele importante prin care piscina pierde căldură. Evaporarea poate contribui semnificativ la aceste pierderi, iar vântul poate accentua fenomenul.
O acoperire adecvată utilizată atunci când piscina nu este folosită poate limita evaporarea şi poate reduce necesarul de energie pentru menţinerea temperaturii.
Acest lucru devine deosebit de important în perioadele reci, când diferenţa dintre temperatura apei şi condiţiile exterioare poate fi mai mare.
Nu există însă un procent universal de reducere a pierderilor valabil pentru orice acoperire şi orice piscină. Efectul depinde de construcţia acoperirii, suprafaţa bazinului, vânt, temperatură, umiditate şi timpul în care piscina rămâne acoperită.
O temperatură mai redusă a apei poate diminua necesarul termic în anumite condiţii, deoarece se modifică diferenţa de temperatură faţă de mediul exterior şi pierderile asociate exploatării piscinei.
Aceasta nu înseamnă că există o temperatură universală recomandată pentru sezonul rece.
Temperatura trebuie stabilită în funcţie de utilizarea dorită, iar sistemul trebuie evaluat pentru această temperatură. Nu este necesar să aplici automat o reducere de două sau trei grade şi nici să urmăreşti o valoare fixă doar pentru că este recomandată pentru o altă piscină.
Nu există o regulă universală conform căreia pompa trebuie să funcţioneze noaptea sau ziua.
Pentru o pompă aer-apă, temperatura aerului exterior influenţează performanţa. În anumite situaţii, perioadele mai calde ale zilei pot oferi condiţii mai favorabile de funcţionare decât orele cele mai reci.
Pe de altă parte, dacă există tarife de energie diferenţiate în funcţie de intervalul orar, costul energiei poate deveni un criteriu suplimentar.
Strategia de programare trebuie să ţină cont de:
Scopul nu este să forţezi pompa să funcţioneze într-un anumit interval, ci să găseşti strategia potrivită pentru instalaţia şi modul tău de utilizare.
O sursă solară poate contribui la încălzirea piscinei atunci când există energie solară disponibilă şi sistemul este proiectat corespunzător.
Contribuţia reală depinde de radiaţia solară, suprafaţa şi caracteristicile sistemului, orientare, temperaturile urmărite, condiţiile meteorologice şi pierderile bazinului.
Din acest motiv, încălzirea solară nu trebuie considerată o sursă care va prelua automat cea mai mare parte a necesarului în timpul iernii.
Într-un sistem bine proiectat, sursele pot fi complementare, dar economia de energie nu trebuie exprimată printr-un procent universal fără calcularea condiţiilor concrete.
Dacă se doreşte utilizarea piscinei în condiţii în care capacitatea pompei de căldură nu poate acoperi singură pierderile termice, proiectul poate lua în calcul o sursă complementară.
Necesitatea acesteia rezultă din bilanţul termic şi din obiectivul de utilizare, nu doar din faptul că temperatura exterioară scade sub o anumită valoare.
În alte situaţii poate fi mai eficient să se limiteze perioada de utilizare sau să se reducă pierderile piscinei decât să se adauge o sursă suplimentară.
Nu există o soluţie universală pentru toate piscinele şi toate climatele.
Atunci când condiţiile favorizează formarea gheţii pe schimbătorul exterior, pompa poate iniţia un proces de degivrare conform strategiei sale de control.
În timpul acestui proces, funcţionarea normală de încălzire poate fi temporar modificată. De aceea, performanţa sistemului în climat rece trebuie evaluată ţinând cont şi de comportamentul la degivrare.
Nu trebuie presupus că toate pompele degivrează la aceeaşi temperatură, cu aceeaşi frecvenţă sau în acelaşi mod.
Dacă o pompă este destinată utilizării la temperaturi scăzute, documentaţia modelului trebuie verificată pentru domeniul de funcţionare şi strategia de degivrare.
În timpul funcţionării poate apărea condens la schimbătorul exterior, iar procesul de degivrare poate produce suplimentar apă rezultată din topirea gheţii.
Prezenţa apei în zona echipamentului nu înseamnă automat că există o pierdere din circuitul piscinei.
Totuşi, evacuarea acestei ape trebuie prevăzută corespunzător instalaţiei şi condiţiilor locale.
În climat rece trebuie luat în calcul şi riscul ca apa evacuată să îngheţe în anumite condiţii. Soluţia de drenaj trebuie realizată conform cerinţelor producătorului şi particularităţilor amplasamentului.
Pompa trebuie să poată prelua şi evacua debitul de aer necesar funcţionării. Amplasarea într-un spaţiu care restricţionează circulaţia aerului poate afecta performanţa.
Distanţele faţă de pereţi, obstacole şi alte echipamente nu trebuie stabilite printr-o regulă generică. Se respectă distanţele şi condiţiile de instalare specificate de producătorul modelului.
Trebuie analizate şi evacuarea condensului, accesul pentru întreţinere, zgomotul, traseele hidraulice şi condiţiile electrice.
Protejarea echipamentului faţă de condiţiile meteorologice nu trebuie realizată prin improvizaţii care blochează circulaţia aerului.
Răspunsul depinde de model, climă, piscină şi temperatura pe care vrei să o menţii.
Nu există un prag universal precum 0°C sau -5°C la care orice piscină trebuie închisă.
Trebuie verificat dacă pompa este autorizată de producător să funcţioneze în condiţiile respective şi dacă mai dispune de suficientă capacitate termică pentru a acoperi pierderile bazinului.
Faptul că echipamentul poate porni şi funcţiona la o temperatură exterioară scăzută nu garantează că poate menţine temperatura dorită a apei.
Dacă instalaţia este oprită pentru sezonul rece, procedura de conservare trebuie realizată conform documentaţiei pompei şi a întregului sistem al piscinei.
În zonele în care există risc de îngheţ, apa rămasă în componente expuse poate reprezenta un risc pentru instalaţie.
Procedurile de golire, protecţie la îngheţ şi repunere în funcţiune diferă în funcţie de echipament şi configuraţia hidraulică. Din acest motiv, nu trebuie aplicată o procedură generică tuturor pompelor de căldură pentru piscină.
Pentru o pompă destinată extinderii sezonului de utilizare, verifică mai mult decât puterea nominală şi temperatura minimă declarată.
O alegere nepotrivită apare frecvent atunci când un singur parametru este considerat suficient pentru dimensionare.
O pompă de căldură poate extinde sezonul de utilizare al piscinei, dar performanţa în perioadele reci trebuie evaluată pentru modelul şi piscina concrete.
Temperatura minimă de funcţionare nu este suficientă pentru alegere. Mai important este să verifici capacitatea termică disponibilă la temperatura exterioară analizată şi să o compari cu pierderile piscinei la temperatura apei pe care vrei să o menţii.
Acoperirea piscinei poate reduce sarcina termică, iar programarea, amplasarea corectă şi eventualele surse complementare pot contribui la o exploatare mai potrivită condiţiilor locale.
În climat rece, soluţia nu este automat o pompă mai mare. Soluţia corectă este un sistem în care capacitatea pompei, pierderile piscinei, acoperirea şi condiţiile reale de funcţionare sunt analizate împreună.