O pompă de căldură pentru piscină poate extinde perioada în care apa este menţinută la o temperatură confortabilă, însă performanţa sa nu rămâne constantă indiferent de condiţiile exterioare.
Pe măsură ce temperatura aerului scade, se modifică şi condiţiile în care pompa de căldură trebuie să transfere energie către apa piscinei. Capacitatea termică disponibilă şi eficienţa sistemului pot fi diferite faţă de valorile obţinute la temperaturi exterioare mai ridicate.
De aceea, pentru utilizarea în sezonul rece nu este suficient să verifici puterea nominală înscrisă în prezentarea produsului. Trebuie analizate performanţele pompei la temperaturile aerului şi apei relevante pentru utilizarea piscinei.
O pompă de căldură pentru piscină utilizează un circuit frigorific pentru a prelua energie din aerul exterior şi a o transfera către apa care circulă prin schimbătorul destinat piscinei.
Faptul că temperatura aerului exterior este scăzută nu înseamnă că aerul nu mai conţine energie termică. O pompă de căldură poate extrage energie şi din aer rece, dacă echipamentul este proiectat să funcţioneze în condiţiile respective.
Pe măsură ce condiţiile devin mai solicitante, compresorul şi întregul circuit frigorific trebuie să funcţioneze într-un regim diferit pentru a realiza transferul termic necesar.
Din acest motiv, performanţa unei pompe de căldură trebuie analizată la punctele reale de funcţionare, nu prin ideea simplificată că „la frig nu mai există căldură în aer”.
Performanţa unei pompe de căldură este influenţată de condiţiile dintre sursa din care preia energia şi mediul către care o transferă.
În cazul unei pompe aer-apă pentru piscină, temperatura aerului exterior şi temperatura apei solicitate sunt doi parametri importanţi.
Dacă aerul exterior devine mai rece în timp ce piscina trebuie menţinută la o temperatură ridicată, condiţiile de transfer termic devin mai solicitante. În funcţie de construcţia echipamentului, acest lucru poate conduce la reducerea capacităţii termice disponibile şi la modificarea COP-ului.
Comportamentul exact nu trebuie estimat printr-o regulă universală. El trebuie verificat în documentaţia tehnică a modelului.
COP este un indicator care exprimă raportul dintre energia termică furnizată şi energia electrică utilizată de echipament în condiţiile pentru care este determinată valoarea respectivă.
Un COP declarat nu trebuie interpretat ca o valoare fixă pe care pompa o va avea pe întreaga durată a sezonului.
Valoarea depinde de condiţiile de funcţionare, inclusiv de temperatura aerului şi temperatura apei, precum şi de caracteristicile şi regimul echipamentului.
Din acest motiv, două valori COP pot fi comparate corect numai dacă sunt raportate la condiţii de testare sau funcţionare comparabile.
Un COP foarte bun declarat pentru condiţii favorabile nu descrie automat performanţa aceleiaşi pompe într-o zi rece.
Puterea termică exprimată în kW trebuie analizată împreună cu condiţiile în care a fost determinată.
Dacă o pompă de căldură pentru piscină este prezentată, de exemplu, printr-o anumită putere termică, aceasta nu înseamnă automat că echipamentul va furniza aceeaşi putere la orice temperatură exterioară şi la orice temperatură a apei.
Capacitatea disponibilă se poate modifica odată cu punctul de funcţionare.
De aceea, valoarea nominală afişată în denumirea sau prezentarea comercială a produsului nu este suficientă pentru evaluarea funcţionării în sezonul rece.
Pentru o piscină care va fi utilizată şi în perioade reci, caută datele de performanţă ale pompei pentru condiţii cât mai apropiate de cele reale.
În funcţie de documentaţia disponibilă, pot fi relevante:
Dacă producătorul oferă tabele sau curbe de performanţă pentru mai multe temperaturi, acestea sunt mai utile pentru analiza sezonului rece decât o singură valoare maximă sau nominală.
Nu. Aceasta este una dintre cele mai importante diferenţe de înţeles.
Dacă producătorul declară că echipamentul poate funcţiona până la o anumită temperatură exterioară, această informaţie descrie o limită sau un domeniu de funcţionare în condiţiile specificate de producător.
Nu înseamnă automat că pompa furnizează la acea temperatură aceeaşi capacitate ca în condiţii mai favorabile şi nici că poate menţine orice piscină la temperatura dorită.
„Pompa poate funcţiona la această temperatură” şi „pompa are suficientă capacitate pentru piscina mea la această temperatură” sunt două afirmaţii diferite.
Temperatura exterioară nu este singurul parametru important.
Contează şi temperatura la care doreşti să menţii apa. Cu cât condiţiile impuse sistemului sunt mai solicitante, cu atât trebuie analizată mai atent capacitatea disponibilă a pompei în acel punct de funcţionare.
De aceea, alegerea unei pompe pentru o piscină utilizată în sezonul rece nu poate fi făcută doar după temperatura minimă a aerului acceptată de echipament.
Trebuie analizată combinaţia dintre temperatura aerului exterior, temperatura dorită a apei şi necesarul termic real al piscinei.
Pentru menţinerea temperaturii apei, pompa trebuie să poată furniza suficientă energie termică pentru a compensa pierderile piscinei în condiţiile analizate.
Dacă pierderile termice ale piscinei sunt mai mari decât capacitatea termică disponibilă a pompei în acel moment, temperatura dorită nu va putea fi menţinută doar prin funcţionarea continuă a echipamentului.
Pompa poate funcţiona fără să fie defectă şi, totuşi, temperatura apei să scadă.
Această situaţie este importantă deoarece utilizatorul poate interpreta greşit scăderea temperaturii ca pe o problemă a echipamentului, când cauza poate fi diferenţa dintre capacitatea disponibilă şi pierderile termice ale piscinei.
Volumul de apă este important, în special atunci când analizăm energia necesară pentru creşterea temperaturii apei, dar nu descrie singur necesarul termic al piscinei.
Pentru menţinerea temperaturii contează şi pierderile către mediul exterior.
Acestea pot fi influenţate de:
Din acest motiv, două piscine cu volume apropiate pot avea necesare termice diferite.
Nu. Sunt două situaţii care trebuie analizate separat.
La încălzirea iniţială, pompa trebuie să introducă energie în masa de apă pentru a creşte temperatura de la valoarea iniţială la cea dorită, în timp ce compensează simultan pierderile care apar către mediul exterior.
După atingerea temperaturii dorite, sistemul trebuie în principal să compenseze pierderile termice pentru a menţine apa în intervalul urmărit.
De aceea, timpul necesar încălzirii iniţiale nu poate fi stabilit doar după volumul piscinei şi puterea nominală a pompei fără a lua în calcul condiţiile de funcţionare şi pierderile termice.
O piscină exterioară este expusă direct mediului.
Pe măsură ce diferenţa dintre temperatura apei şi condiţiile exterioare creşte, pierderile termice pot deveni mai importante. Evaporarea de la suprafaţa apei poate reprezenta o componentă semnificativă, iar vântul poate influenţa suplimentar acest proces şi schimbul termic cu aerul.
În acelaşi timp, pompa de căldură poate funcţiona în condiţii mai dificile pe partea de sursă, deoarece aerul exterior este mai rece.
Rezultă două efecte care pot apărea simultan: piscina poate pierde mai multă energie, iar pompa poate avea alte performanţe decât în condiţii exterioare mai favorabile.
Nu automat.
O capacitate termică mai mare poate fi necesară pentru anumite aplicaţii, dar selecţia trebuie făcută după necesarul piscinei şi performanţele echipamentului la condiţiile relevante.
Nu este suficient să alegi următorul model mai mare din gamă fără să verifici datele sale de funcţionare.
De asemenea, supradimensionarea nu trebuie utilizată ca substitut pentru analiza pierderilor piscinei, a acoperirii şi a strategiei de utilizare.
Nu ca regulă generală.
Faptul că piscina este utilizată doar o parte din an schimbă intervalul de condiţii pentru care trebuie proiectat sistemul, dar pompa trebuie în continuare dimensionată pentru obiectivul stabilit.
Dacă doreşti utilizarea doar în perioade cu temperaturi exterioare favorabile, dimensionarea poate fi realizată pentru acele condiţii. Dacă doreşti extinderea sezonului spre perioade mai reci, trebuie analizate şi performanţele în acel interval.
Dimensionarea trebuie făcută după sezonul de utilizare dorit şi sarcina termică asociată, nu prin alegerea arbitrară a unei pompe mai mici sau mai mari.
Este important să stabileşti de la început ce înseamnă pentru tine „utilizare iarna”.
Una este să prelungeşti sezonul de înot către primăvară şi toamnă, când condiţiile exterioare sunt mai apropiate de cele pentru care multe pompe de piscină sunt utilizate în mod obişnuit.
Alta este să doreşti menţinerea unei piscine exterioare la o temperatură confortabilă în perioade cu temperaturi exterioare foarte scăzute.
În al doilea caz, pierderile termice, performanţa pompei la temperaturi joase, acoperirea piscinei, protecţia instalaţiei şi eventualele surse auxiliare devin mult mai importante în proiectare.
Nu porni de la întrebarea „până la câte grade minus funcţionează pompa?”. Această informaţie este utilă, dar nu este suficientă.
Întrebarea tehnică relevantă este: ce capacitate termică poate furniza această pompă la temperatura exterioară şi temperatura apei pe care le estimez şi cum se compară această capacitate cu pierderile termice ale piscinei?
Dacă această comparaţie nu este făcută, temperatura minimă declarată în fişa produsului poate crea o impresie greşită asupra capacităţii reale a sistemului.
O pompă poate fi în domeniul său permis de funcţionare şi, în acelaşi timp, să nu aibă capacitatea necesară pentru a menţine temperatura dorită într-o anumită piscină.
Pentru utilizarea unei pompe de căldură pentru piscină la temperaturi scăzute trebuie analizate împreună capacitatea termică disponibilă, COP-ul, temperatura apei, domeniul de funcţionare şi pierderile termice ale piscinei. Valoarea nominală din denumirea produsului nu este suficientă.
În partea următoare analizăm formarea gheţii pe schimbătorul exterior, ciclurile de degivrare, influenţa temperaturii şi umidităţii şi de ce funcţia de dezgheţ este importantă pentru o pompă de căldură utilizată în perioade reci.
La temperaturi exterioare scăzute, schimbătorul prin care pompa preia energie din aer poate ajunge la o temperatură suficient de redusă pentru ca umiditatea din aer să condenseze şi, în anumite condiţii, să îngheţe pe suprafaţa acestuia.
Acest fenomen apare pe schimbătorul exterior care funcţionează ca evaporator în regimul de încălzire, nu pentru simplul motiv că temperatura aerului a coborât sub 0°C.
Formarea gheţii depinde de mai mulţi factori care acţionează simultan: temperatura aerului, umiditatea, temperatura suprafeţei schimbătorului, debitul de aer şi regimul în care funcţionează echipamentul.
Din acest motiv, două zile cu aceeaşi temperatură exterioară pot produce condiţii foarte diferite de funcţionare pentru aceeaşi pompă de căldură.
Temperatura exterioară nu explică singură apariţia gheţii.
Aerul conţine vapori de apă. Atunci când acesta trece peste suprafaţa rece a evaporatorului, vaporii pot condensa. Dacă temperatura suprafeţei este suficient de scăzută, apa rezultată poate îngheţa.
De aceea, condiţiile reci şi umede pot favoriza formarea gheţii pe schimbător.
În alte condiţii, la o temperatură exterioară chiar mai scăzută, dar cu caracteristici diferite ale aerului şi ale funcţionării echipamentului, ritmul de formare a gheţii poate fi diferit.
Nu există o temperatură exterioară universală de la care toate pompele de căldură pentru piscină încep să îngheţe.
Pentru ca pompa de căldură să preia energie din aer, acesta trebuie să poată circula corespunzător prin schimbător.
Dacă pe suprafaţa schimbătorului se acumulează gheaţă, transferul termic şi circulaţia aerului pot fi afectate. Pe măsură ce acumularea devine semnificativă, funcţionarea sistemului se îndepărtează de condiţiile normale pentru care este proiectat.
Din acest motiv, pompele proiectate pentru funcţionarea în condiţii în care poate apărea îngheţul folosesc strategii de control şi degivrare adaptate construcţiei echipamentului.
Degivrarea este procesul prin care pompa de căldură elimină gheaţa acumulată pe schimbătorul exterior.
Modul exact în care este realizat acest proces depinde de arhitectura şi controlul echipamentului. La multe pompe de căldură aer-apă, sistemul poate modifica temporar funcţionarea circuitului frigorific pentru a încălzi schimbătorul exterior şi a topi gheaţa.
Nu trebuie însă presupus că toate pompele de căldură pentru piscină folosesc exact aceeaşi strategie sau aceiaşi parametri de degivrare.
Algoritmul de control poate utiliza diferite informaţii furnizate de senzori pentru a determina când este necesară degivrarea şi când poate fi reluat regimul normal de încălzire.
Nu. Pentru un echipament proiectat să funcţioneze în condiţii în care se poate forma gheaţă, ciclul de degivrare poate face parte din funcţionarea normală.
În timpul acestui proces, prioritatea sistemului este îndepărtarea gheţii de pe schimbător, astfel încât transferul de căldură să poată continua corespunzător.
Prin urmare, în anumite perioade reci şi umede, utilizatorul poate observa schimbări temporare ale funcţionării echipamentului asociate ciclurilor de degivrare.
Acestea nu trebuie confundate automat cu o defecţiune.
Nu există o durată universală care să poată fi aplicată tuturor pompelor de căldură pentru piscină.
Durata şi frecvenţa ciclurilor depind de echipament, algoritmul de control şi condiţiile în care funcţionează.
Temperatura, umiditatea, cantitatea de gheaţă acumulată şi caracteristicile sistemului pot influenţa procesul.
Din acest motiv, afirmaţii de tipul „pompa degivrează o dată la un anumit număr de minute” nu trebuie utilizate ca regulă generală.
În timpul degivrării, pompa nu funcţionează în acelaşi regim în care transferă în mod normal energie către apa piscinei.
Prin urmare, ciclurile de degivrare trebuie luate în considerare atunci când analizăm performanţa sistemului în condiţii reci.
Nu este însă corect să presupunem că fiecare degivrare produce o anumită pierdere fixă de energie sau că un anumit procent din timpul zilnic va fi consumat obligatoriu cu acest proces.
Impactul real depinde de frecvenţa şi durata ciclurilor şi de comportamentul echipamentului în condiţiile respective.
Cu cât condiţiile favorizează mai mult formarea gheţii, cu atât procesul de degivrare poate deveni mai relevant pentru performanţa efectivă a sistemului.
O pompă poate avea în documentaţie un domeniu de funcţionare care include temperaturi exterioare scăzute. Această informaţie este importantă, dar nu descrie singură performanţa sistemului.
Pentru utilizarea în sezonul rece trebuie analizate cel puţin trei aspecte diferite:
La acestea se adaugă comportamentul echipamentului în condiţii care favorizează formarea gheţii şi modul în care gestionează degivrarea.
De aceea, două pompe care au aceeaşi temperatură minimă declarată pentru funcţionare nu trebuie considerate automat echivalente pentru încălzirea unei piscine în sezonul rece.
Dacă intenţionezi să utilizezi pompa în perioade cu temperaturi scăzute, verifică documentaţia exactă a modelului şi informaţiile producătorului privind funcţionarea în aceste condiţii.
Sunt relevante:
Aceste informaţii sunt mai utile decât simpla menţiune comercială că produsul este destinat utilizării la temperaturi joase.
Gheaţa topită în timpul degivrării se transformă în apă, iar aceasta trebuie să poată fi evacuată conform cerinţelor de instalare ale echipamentului.
La temperaturi exterioare scăzute, apa evacuată poate îngheţa ulterior dacă ajunge într-o zonă rece în care nu se poate drena corespunzător.
Din acest motiv, amplasarea pompei şi gestionarea condensului şi a apei rezultate din degivrare trebuie prevăzute încă din faza de instalare.
Nu este recomandată improvizarea unor soluţii care pot bloca evacuarea sau pot permite acumularea apei şi gheţii în jurul echipamentului.
În anumite condiţii de funcţionare, condensul şi apa provenită din degivrare pot explica apariţia apei în zona unităţii.
Prezenţa apei nu trebuie însă atribuită automat condensului.
Dacă există suspiciunea unei pierderi din circuitul hidraulic sau din altă parte a sistemului, sursa trebuie identificată înainte de a concluziona că funcţionarea este normală.
Poziţia în care apa devine vizibilă nu indică întotdeauna exact locul de origine, deoarece aceasta se poate deplasa pe suprafeţele echipamentului înainte de a ajunge la sol.
Nu este recomandată lovirea, răzuirea sau desprinderea forţată a gheţii de pe schimbător.
Lamelele schimbătorului sunt componente sensibile, iar deteriorarea lor poate afecta circulaţia aerului şi transferul termic.
Dacă echipamentul acumulează gheaţă anormal, nu finalizează corespunzător degivrarea sau rămâne blocat într-o stare neobişnuită, trebuie consultată documentaţia modelului şi, dacă este necesar, solicitată verificarea de către service.
O acumulare repetată şi persistentă de gheaţă nu trebuie tratată doar prin îndepărtarea efectului vizibil. Trebuie identificată cauza.
Formarea excesivă sau persistentă a gheţii poate avea cauze diferite şi nu permite diagnosticarea unei anumite componente doar prin observaţie vizuală.
În funcţie de echipament, trebuie investigate aspecte precum condiţiile ambientale, circulaţia aerului, starea schimbătorului, senzorii, controlul sistemului şi funcţionarea circuitului frigorific.
Simptome similare pot avea cauze diferite, motiv pentru care diagnosticul trebuie confirmat înainte de înlocuirea componentelor.
Da. Pompa de căldură trebuie instalată astfel încât să poată prelua şi evacua aerul conform cerinţelor producătorului.
O amplasare care restricţionează circulaţia aerului sau favorizează recircularea aerului evacuat poate afecta funcţionarea echipamentului.
Distanţele faţă de pereţi şi alte obstacole nu trebuie stabilite prin reguli universale. Acestea trebuie preluate din documentaţia exactă a modelului.
Trebuie luate în calcul şi evacuarea apei, accesul pentru service şi condiţiile specifice amplasamentului.
Nu. Funcţia de degivrare este importantă pentru echipamentele care lucrează în condiţii în care se poate forma gheaţă, dar nu rezolvă singură problema încălzirii unei piscine pe timp de iarnă.
Pompa trebuie să aibă şi capacitatea termică necesară în condiţiile respective, iar piscina trebuie analizată din perspectiva pierderilor de căldură.
Un echipament poate realiza corect ciclurile de degivrare şi totuşi să nu poată menţine temperatura dorită dacă necesarul termic al piscinei depăşeşte capacitatea disponibilă.
La temperaturi scăzute trebuie protejată nu doar pompa de căldură, ci întregul circuit hidraulic expus condiţiilor de îngheţ.
Apa aflată în conducte, schimbătoare şi alte componente poate crea probleme dacă îngheaţă. Modul corect de protecţie depinde de configuraţia instalaţiei şi de instrucţiunile producătorilor echipamentelor.
Nu trebuie aplicată o procedură universală de golire, circulare continuă sau utilizare a unor fluide de protecţie fără verificarea proiectului şi a documentaţiei sistemului.
Dacă piscina este scoasă din funcţiune pentru iarnă, procedura de iernare trebuie realizată conform cerinţelor echipamentelor instalate.
Răspunsul depinde de construcţia pompei, instalaţie, amplasare şi procedura prevăzută de producător.
Oprirea alimentării electrice nu reprezintă automat protecţie împotriva îngheţului. În anumite sisteme, funcţiile de protecţie pot depinde chiar de alimentarea şi controlul echipamentului.
Pe de altă parte, nu trebuie presupus că simpla menţinere a pompei alimentate electric protejează în orice situaţie întregul circuit hidraulic al piscinei.
Protecţia la îngheţ trebuie tratată ca o cerinţă a întregii instalaţii, nu ca o funcţie presupusă automat a pompei de căldură.
Formarea gheţii pe evaporator poate fi un fenomen normal în anumite condiţii reci şi umede, iar pompele proiectate pentru astfel de condiţii pot utiliza cicluri automate de degivrare pentru a restabili transferul termic.
Totuşi, existenţa funcţiei de degivrare nu demonstrează singură că pompa este potrivită pentru încălzirea unei anumite piscine pe toată durata iernii.
Pentru alegerea corectă trebuie analizate împreună domeniul de funcţionare, capacitatea termică disponibilă la temperaturile relevante, comportamentul la degivrare şi necesarul termic al piscinei.
O pompă capabilă să funcţioneze şi să se degivreze la temperaturi scăzute trebuie totuşi să poată furniza suficientă energie pentru a compensa pierderile piscinei. Aceasta este condiţia care determină dacă temperatura dorită poate fi menţinută.
În partea următoare analizăm pierderile termice ale piscinei în sezonul rece, rolul evaporării şi al vântului, de ce acoperirea piscinei poate schimba semnificativ necesarul de încălzire şi cum trebuie dimensionată pompa pentru condiţiile reale de utilizare.
Pentru a menţine apa piscinei la temperatura dorită, pompa de căldură trebuie să compenseze energia pe care piscina o pierde către mediul exterior.
În sezonul rece, diferenţa dintre temperatura apei şi condiţiile exterioare poate deveni mai mare, iar pierderile termice pot creşte. În acelaşi timp, după cum am explicat anterior, capacitatea disponibilă şi COP-ul pompei se pot modifica odată cu temperatura aerului.
Din acest motiv, analiza unei piscine încălzite iarna trebuie făcută din două direcţii: câtă energie pierde piscina şi câtă energie poate furniza pompa de căldură în condiţiile respective.
Dacă necesarul termic al piscinei depăşeşte capacitatea disponibilă a pompei, temperatura apei nu va putea fi menţinută la valoarea dorită doar prin prelungirea timpului de funcţionare.
O piscină exterioară poate pierde energie prin mai multe mecanisme care acţionează simultan.
Printre acestea se numără:
Ponderea fiecărui mecanism depinde de construcţia piscinei, amplasament şi condiţiile de utilizare.
De aceea, necesarul de încălzire nu poate fi determinat corect doar din volumul de apă.
Atunci când apa se evaporă de la suprafaţa piscinei, procesul necesită energie. O parte din această energie este preluată din apa rămasă în bazin, contribuind la răcirea acesteia.
Rata evaporării este influenţată de mai mulţi factori, printre care temperatura apei, caracteristicile aerului, mişcarea aerului deasupra suprafeţei şi utilizarea piscinei.
O piscină cu o suprafaţă mare de apă expusă poate avea un comportament termic diferit de o piscină cu acelaşi volum, dar cu altă geometrie.
Acesta este unul dintre motivele pentru care suprafaţa apei este un parametru important atunci când analizăm pierderile termice ale unei piscine.
Vântul poate modifica schimbul de căldură şi poate favoriza evaporarea prin înlocuirea continuă a aerului aflat imediat deasupra suprafeţei apei.
Din acest motiv, o piscină expusă curenţilor de aer poate avea pierderi diferite faţă de o piscină similară amplasată într-o zonă mai protejată.
Nu este suficient să folosim doar temperatura medie exterioară atunci când analizăm necesarul unei piscine expuse. Condiţiile locale ale amplasamentului pot influenţa semnificativ rezultatul.
Temperatura pe care utilizatorul doreşte să o menţină în piscină este una dintre datele de proiectare importante.
Menţinerea apei la o temperatură mai ridicată poate modifica atât transferul termic către mediul exterior, cât şi evaporarea.
În sezonul rece, diferenţa dintre temperatura apei şi cea a mediului poate deveni importantă. Prin urmare, două proiecte identice ca dimensiune, dar cu temperaturi ţintă diferite, nu trebuie presupuse ca având acelaşi necesar termic.
Din acest motiv, o recomandare de pompă de căldură făcută fără a cunoaşte temperatura dorită a apei este incompletă.
Acoperirea suprafeţei apei poate avea un rol foarte important în reducerea pierderilor termice, în special prin limitarea evaporării atunci când piscina nu este utilizată.
Efectul exact depinde de tipul acoperirii, modul în care este utilizată, condiţiile climatice şi caracteristicile piscinei.
Nu trebuie atribuit un procent universal de economie tuturor acoperirilor şi tuturor piscinelor.
Din punct de vedere al proiectării, diferenţa dintre o piscină care rămâne descoperită perioade lungi şi una care este acoperită în mod corespunzător atunci când nu este utilizată poate fi suficient de importantă încât să influenţeze necesarul termic şi funcţionarea pompei.
Nu. Acoperirea reduce anumite pierderi, dar nu produce energie termică şi nu elimină toate formele de transfer de căldură către mediul exterior.
Chiar şi cu piscina acoperită, pompa trebuie să poată compensa pierderile rămase în condiţiile climatice pentru care este proiectat sistemul.
În plus, atunci când piscina este utilizată şi acoperirea este îndepărtată, condiţiile de pierdere se modifică.
Acoperirea trebuie privită ca o măsură de reducere a necesarului termic, nu ca un substitut pentru dimensionarea corectă a sursei de căldură.
Da. Trebuie făcută diferenţa între acoperirea directă a suprafeţei apei şi amplasarea piscinei într-o incintă sau sub o structură de protecţie.
O acoperire a apei poate limita evaporarea atunci când este montată, în timp ce o incintă poate modifica suplimentar condiţiile de vânt, temperatura şi umiditatea aerului din jurul piscinei.
O piscină interioară reprezintă o situaţie şi mai diferită, deoarece trebuie analizate nu doar încălzirea apei, ci şi ventilarea, umiditatea, condensul şi climatizarea spaţiului.
Aceste configuraţii nu trebuie tratate ca fiind echivalente doar pentru că toate folosesc o pompă de căldură pentru încălzirea apei.
Dimensionarea trebuie să pornească de la condiţiile reale în care va fi utilizată piscina.
Printre informaţiile relevante se află:
Rezultatul trebuie apoi comparat cu capacitatea termică pe care modelul analizat o poate furniza în condiţiile respective.
Astfel de recomandări pot fi utile cel mult ca orientare iniţială atunci când sunt definite clar condiţiile pentru care au fost realizate.
Nu trebuie însă transformate într-o regulă universală.
Două piscine cu acelaşi volum pot avea suprafeţe diferite, temperaturi ţintă diferite, grade diferite de expunere la vânt şi strategii diferite de acoperire.
În plus, aceeaşi pompă poate furniza capacităţi diferite în funcţie de temperatura aerului şi a apei.
Prin urmare, alegerea doar după raportul dintre puterea nominală şi volumul piscinei poate conduce la concluzii greşite, mai ales pentru utilizarea în perioade reci.
Nu trebuie aplicat un procent universal de supradimensionare.
Dacă sistemul este proiectat pentru condiţii mai reci, este posibil ca necesarul termic calculat şi capacitatea disponibilă a pompei în acele condiţii să conducă la alegerea unui model cu o capacitate diferită faţă de cea necesară exclusiv pentru sezonul cald.
Aceasta nu înseamnă însă că soluţia corectă este adăugarea arbitrară a unei marje mari de putere.
Trebuie analizat punctul de funcţionare al echipamentului şi modul în care acesta îşi controlează capacitatea pe întregul interval în care va fi utilizat.
O pompă de căldură inverter poate adapta funcţionarea compresorului în limitele prevăzute de producător, în loc să funcţioneze exclusiv într-un singur regim fix.
Acest lucru poate permite echipamentului să îşi adapteze capacitatea la anumite variaţii ale necesarului termic.
Totuşi, termenul „inverter” nu garantează singur performanţe bune la temperaturi foarte scăzute şi nu înlocuieşte verificarea curbelor sau tabelelor de performanţă.
Două pompe inverter pot avea domenii de funcţionare şi performanţe diferite.
Într-un sistem proiectat corespunzător poate exista o sursă auxiliară de căldură, dar necesitatea şi dimensionarea acesteia trebuie stabilite pentru proiectul concret.
O rezistenţă electrică transformă energia electrică în căldură prin efect Joule şi nu trebuie evaluată după acelaşi COP ca o pompă de căldură.
Utilizarea ei poate avea sens într-o anumită strategie de sistem, de exemplu pentru acoperirea unei sarcini pe care sursa principală nu o poate furniza în anumite condiţii.
Nu există însă o regulă conform căreia rezistenţa trebuie să asigure un anumit procent fix din necesarul piscinei.
Da, în anumite proiecte încălzirea piscinei poate fi integrată cu o altă sursă termică, dar soluţia trebuie proiectată pentru această aplicaţie.
Transferul de energie către apa piscinei poate necesita un schimbător de căldură corespunzător şi o schemă hidraulică adaptată sistemului.
Materialele aflate în contact cu apa piscinei trebuie să fie adecvate condiţiilor respective, inclusiv tratamentului chimic utilizat.
Nu trebuie presupus că orice centrală sau pompă de căldură destinată încălzirii clădirii poate fi conectată direct la circuitul piscinei.
Nu poate fi formulată o astfel de regulă generală.
Pompele de căldură destinate climatizării clădirilor şi cele destinate piscinelor sunt proiectate pentru aplicaţii şi configuraţii diferite.
Un echipament pentru încălzirea unei clădiri poate avea performanţe documentate la temperaturi exterioare scăzute, dar acest lucru nu îl transformă automat într-o soluţie directă pentru încălzirea piscinei.
Dacă se doreşte utilizarea unei surse termice comune pentru clădire şi piscină, trebuie proiectată integrarea hidraulică, stabilite priorităţile de funcţionare şi verificată capacitatea disponibilă pentru ambele sarcini.
Costul nu trebuie calculat pornind de la ideea că, dacă COP-ul scade cu un anumit procent, factura va creşte automat în aceeaşi proporţie.
Consumul depinde de energia termică pe care piscina trebuie să o primească şi de eficienţa cu care sistemul o produce în condiţiile respective.
Într-o analiză realistă trebuie luate în calcul:
Pentru o estimare mai relevantă trebuie analizată energia consumată pe o perioadă reprezentativă, nu doar puterea electrică instantanee a echipamentului.
Puterea termică exprimă energia termică furnizată către apă într-o anumită unitate de timp, în timp ce puterea electrică absorbită descrie energia electrică utilizată de echipament.
Cele două valori nu sunt identice.
Relaţia dintre ele este influenţată de performanţa pompei în condiţiile analizate.
Din acest motiv, o pompă prezentată printr-o anumită capacitate termică nu trebuie interpretată ca având automat acelaşi consum electric.
Nu neapărat.
În anumite condiţii, perioadele lungi de funcţionare pot face parte din regimul normal al sistemului, în special pentru echipamentele care îşi adaptează capacitatea.
În schimb, dacă pompa funcţionează şi temperatura apei continuă să scadă, trebuie verificat dacă puterea termică disponibilă este suficientă pentru pierderile piscinei şi dacă sistemul funcţionează conform parametrilor prevăzuţi.
Acelaşi simptom poate avea şi alte cauze, astfel încât diagnosticul nu trebuie făcut doar după numărul de ore de funcţionare.
Înainte de a compensa pierderile prin alegerea unei surse termice mai mari, merită analizat dacă acestea pot fi reduse.
Pentru o piscină exterioară, acoperirea suprafeţei atunci când piscina nu este utilizată poate fi una dintre cele mai importante măsuri de analizat.
Pot conta şi protecţia faţă de vânt, modul de exploatare, temperatura ţintă şi caracteristicile constructive ale bazinului.
Reducerea pierderilor poate diminua sarcina pe care trebuie să o acopere sistemul de încălzire.
Într-un proiect eficient nu analizăm doar cum producem mai multă căldură, ci şi cum limităm pierderea inutilă a căldurii deja introduse în piscină.
Pentru utilizarea piscinei în perioade reci, selecţia trebuie să pornească de la obiectivul real de utilizare.
Trebuie stabilite perioada din an în care piscina va funcţiona, temperatura dorită a apei şi condiţiile exterioare pentru care sistemul trebuie dimensionat.
Apoi se estimează necesarul termic şi se verifică dacă pompa analizată poate furniza capacitatea necesară la punctele de funcţionare relevante.
O pompă de căldură pentru piscină nu se dimensionează corect doar după metri cubi de apă şi nici doar după puterea nominală din catalog. Pentru sezonul rece trebuie corelate pierderile piscinei cu performanţa reală a echipamentului în condiţiile în care va funcţiona.
În partea următoare analizăm cum alegi concret o pompă de căldură pentru o piscină utilizată în climat rece, ce informaţii trebuie să verifici în fişa tehnică, când are sens o sursă auxiliară, cum pregăteşti sistemul pentru perioadele de îngheţ şi ce întrebări trebuie puse înainte de cumpărare.
Alegerea trebuie să pornească de la modul în care intenţionezi să utilizezi piscina, nu doar de la volumul acesteia sau de la temperatura minimă de funcţionare afişată pentru pompă.
Există o diferenţă importantă între prelungirea sezonului de înot spre primăvară şi toamnă şi menţinerea unei piscine exterioare încălzite în perioade cu temperaturi foarte scăzute.
Cu cât condiţiile de proiectare sunt mai solicitante, cu atât devine mai importantă verificarea performanţei reale a echipamentului la temperaturile relevante.
Primul pas este să stabileşti condiţiile în care vrei să funcţioneze piscina. Abia apoi poţi verifica dacă pompa de căldură aleasă le poate acoperi.
Pentru o selecţie corectă trebuie definite cât mai clar condiţiile de utilizare.
Aceste informaţii permit estimarea necesarului termic şi compararea lui cu performanţa pompei în condiţiile reale de funcţionare.
Nu te limita la puterea maximă, COP-ul maxim sau temperatura minimă de funcţionare prezentate în materialele comerciale.
Pentru utilizarea în sezonul rece sunt mai utile datele care arată comportamentul echipamentului în mai multe puncte de funcţionare.
Verifică, în funcţie de informaţiile furnizate de producător:
Dacă sunt disponibile tabele sau curbe de performanţă, acestea pot oferi o imagine mai relevantă decât o singură valoare nominală.
Comparaţia trebuie făcută în condiţii similare.
Nu este relevant să compari capacitatea unei pompe declarată la o anumită temperatură a aerului cu puterea alteia declarată în condiţii diferite.
Acelaşi principiu este valabil pentru COP.
Pentru o comparaţie utilă, verifică performanţele celor două echipamente la temperaturi ale aerului şi apei cât mai apropiate de condiţiile în care va funcţiona piscina ta.
Modelul cu cea mai mare valoare COP din materialul comercial nu este automat modelul cu cea mai bună performanţă pentru condiţiile tale de iarnă.
Nu.
Temperatura minimă declarată trebuie privită împreună cu capacitatea disponibilă în apropierea acelei limite şi cu necesarul termic al piscinei.
Un echipament poate fi autorizat de producător să funcţioneze într-un anumit interval de temperatură fără ca acest lucru să însemne că poate menţine orice piscină la orice temperatură dorită în întregul interval.
De aceea, pentru sezonul rece trebuie să întrebi nu doar „până la ce temperatură funcţionează?”, ci şi „ce capacitate termică furnizează în condiţiile în care vreau să o folosesc?”.
Nu este corect să alegi o pompă de căldură pentru piscină doar după agentul frigorific utilizat.
R32 şi R290 au proprietăţi termodinamice şi cerinţe tehnice diferite, dar performanţa finală a unei pompe de căldură este rezultatul proiectării întregului echipament.
Contează compresorul, schimbătoarele de căldură, circuitul frigorific, ventilatorul, sistemul de control, strategia de degivrare şi modul în care toate aceste componente sunt integrate.
Prin urmare, nu trebuie presupus că o pompă cu R32 este automat mai potrivită pentru temperaturi scăzute decât una cu R290 sau invers.
Compară performanţele declarate ale echipamentelor complete în condiţiile relevante, nu doar tipul agentului frigorific.
Nu. Tehnologia inverter permite controlul variabil al compresorului în limitele constructive ale echipamentului şi poate ajuta pompa să îşi adapteze capacitatea la necesarul sistemului.
Această caracteristică nu stabileşte însă singură domeniul de funcţionare la temperaturi scăzute.
Un model inverter trebuie evaluat după aceleaşi criterii: capacitatea disponibilă, COP-ul, domeniul de funcţionare, degivrarea şi compatibilitatea cu necesarul piscinei.
O sursă auxiliară poate fi analizată atunci când proiectul presupune condiţii în care pompa de căldură nu acoperă singură întregul necesar termic sau atunci când strategia de exploatare justifică utilizarea mai multor surse.
Nu există un procent universal din sarcină care trebuie atribuit sursei auxiliare.
Dimensionarea trebuie făcută în funcţie de necesarul piscinei, capacitatea disponibilă a pompei şi condiţiile pentru care se proiectează sistemul.
Sursa auxiliară poate fi electrică sau poate proveni dintr-un alt sistem termic compatibil, dar integrarea trebuie proiectată corespunzător.
În anumite proiecte este posibilă utilizarea unei surse termice şi pentru încălzirea piscinei, dar piscina nu trebuie conectată direct la orice instalaţie fără o soluţie tehnică adecvată.
Trebuie analizate schema hidraulică, schimbătorul de căldură, temperaturile de lucru, debitele, puterea disponibilă şi compatibilitatea materialelor cu apa tratată a piscinei.
Dacă aceeaşi sursă deserveşte atât clădirea, cât şi piscina, trebuie stabilit şi modul în care sunt gestionate sarcinile simultane sau priorităţile sistemului.
O pompă de căldură destinată încălzirii casei nu devine automat o pompă potrivită pentru piscină doar pentru că poate funcţiona la temperaturi exterioare scăzute.
Acoperirea piscinei atunci când aceasta nu este utilizată poate fi una dintre cele mai importante măsuri pentru limitarea pierderilor, în special a celor asociate evaporării.
Nu trebuie atribuit un procent universal de reducere a consumului, deoarece efectul depinde de piscină, acoperire şi condiţiile de exploatare.
Totuşi, dacă obiectivul este extinderea sezonului, alegerea pompei fără a analiza modul în care va fi acoperită piscina poate conduce la o dimensionare bazată pe pierderi care ar putea fi reduse.
Înainte să produci mai multă căldură, verifică dacă poţi limita pierderile căldurii deja introduse în apă.
Protecţia împotriva îngheţului trebuie analizată pentru întreaga instalaţie expusă, nu doar pentru unitatea pompei de căldură.
Conductele, schimbătoarele, pompele de circulaţie şi celelalte componente care conţin apă pot necesita măsuri specifice în funcţie de configuraţia sistemului.
Procedura trebuie stabilită după documentaţia pompei de căldură şi a celorlalte echipamente instalate.
Nu trebuie presupus că simpla oprire a pompei este suficientă şi nici că menţinerea acesteia sub tensiune protejează automat întreaga instalaţie.
Dacă sistemul va fi oprit pentru sezonul rece, trebuie aplicată procedura de iernare corespunzătoare instalaţiei.
Aceasta trebuie realizată conform cerinţelor producătorilor şi configuraţiei sistemului, deoarece apa rămasă în componente expuse îngheţului poate provoca deteriorări.
Nu trebuie aplicată o procedură generică de golire fără să fie cunoscută construcţia instalaţiei. Unele componente şi trasee pot necesita operaţiuni specifice.
Nu există o regulă universală.
Anumite echipamente pot avea funcţii de protecţie care necesită alimentare electrică şi anumite condiţii de funcţionare, însă acestea trebuie verificate în documentaţia modelului.
O astfel de funcţie nu trebuie interpretată automat ca protecţie pentru toate conductele şi echipamentele piscinei.
Dacă sistemul este expus temperaturilor de îngheţ, strategia de protecţie trebuie stabilită pentru instalaţia completă.
Dacă obiectivul este extinderea sezonului sau utilizarea piscinei în perioade reci, cere răspunsuri clare la următoarele întrebări:
Prelungirea sezonului poate fi un obiectiv diferit şi mai puţin solicitant decât menţinerea unei piscine exterioare încălzite pe întreaga durată a iernii.
Dacă piscina este utilizată în perioade în care temperatura aerului rămâne în zona în care pompa are performanţe adecvate, iar pierderile sunt controlate printr-o acoperire corespunzătoare şi o exploatare bine planificată, pompa poate contribui la extinderea perioadei de utilizare.
Durata acestei perioade nu trebuie exprimată printr-un număr universal de luni. Ea depinde de climat, temperatura dorită a apei, caracteristicile piscinei şi echipamentul instalat.
Răspunsul nu poate fi dat doar după modelul pompei.
Trebuie analizate temperaturile exterioare de proiectare, pierderile termice ale piscinei, acoperirea, capacitatea pompei în acele condiţii şi strategia sistemului.
Într-un climat rece, menţinerea unei piscine exterioare la o temperatură ridicată poate reprezenta o sarcină termică importantă. Înainte de investiţie trebuie evaluată atât fezabilitatea tehnică, cât şi energia necesară exploatării.
Faptul că există o pompă capabilă să funcţioneze la temperatura exterioară respectivă nu demonstrează singur că soluţia este dimensionată corespunzător sau că răspunde obiectivului economic al utilizatorului.
Analiza trebuie făcută pornind de la energia necesară pentru obiectivul dorit, nu de la promisiuni generale privind economia unei pompe de căldură.
Trebuie evaluate pierderile termice estimate, performanţa pompei în condiţiile respective, programul de utilizare, acoperirea piscinei şi tariful de energie aplicabil.
Dacă există o sursă auxiliară, consumul acesteia trebuie inclus separat.
Astfel poţi compara scenarii diferite: utilizarea doar în sezonul favorabil, extinderea sezonului sau menţinerea piscinei încălzite în perioade reci.
Acest tip de comparaţie este mai util decât o estimare generică de consum sau un număr fix de luni de funcţionare.
Începe prin definirea perioadei în care doreşti efectiv să foloseşti piscina şi a temperaturii apei pe care vrei să o menţii.
Estimează apoi pierderile termice pentru condiţiile relevante şi verifică ce capacitate poate furniza pompa de căldură la acele temperaturi ale aerului şi apei.
Analizează posibilitatea reducerii pierderilor prin acoperirea piscinei şi printr-o exploatare adaptată condiţiilor climatice.
Dacă pompa nu poate acoperi singură sarcina de proiectare, stabileşte dacă obiectivul trebuie modificat sau dacă sistemul necesită o sursă auxiliară proiectată corespunzător.
În final, verifică cerinţele de degivrare, drenaj, protecţie la îngheţ şi iernare.
Unele pompe de căldură pentru piscină sunt proiectate să funcţioneze şi la temperaturi exterioare scăzute, în limitele specificate de producător. Aceasta nu înseamnă însă că orice model poate încălzi eficient orice piscină pe întreaga durată a iernii.
Pe măsură ce condiţiile exterioare se modifică, se pot modifica şi capacitatea termică disponibilă şi COP-ul. În acelaşi timp, pierderile unei piscine exterioare pot deveni mai importante.
De aceea, criteriul decisiv nu este doar temperatura minimă înscrisă în fişa tehnică.
Trebuie comparată capacitatea termică disponibilă a pompei la temperatura relevantă a aerului şi a apei cu necesarul termic real al piscinei în aceleaşi condiţii.
Dacă obiectivul este doar extinderea sezonului, condiţiile de proiectare pot fi foarte diferite faţă de cele necesare pentru utilizarea unei piscine exterioare în timpul iernii.
O acoperire corespunzătoare poate reduce pierderile, iar o sursă auxiliară poate face parte din anumite configuraţii, dar niciuna dintre aceste soluţii nu înlocuieşte dimensionarea corectă.
Înainte de cumpărare, verifică performanţele modelului la punctele reale de funcţionare, domeniul permis de temperatură, sistemul de degivrare şi cerinţele de protecţie la îngheţ. Astfel poţi stabili dacă pompa este potrivită pentru sezonul în care vrei să utilizezi piscina, nu doar dacă poate porni la temperatura exterioară respectivă.